Programul de lucru de noapte - prevederi legale, drepturi și obligații ale angajatorului și angajatu
Fie că alegem un program de zi sau de noapte, un job full time este solicitant, iar modul în care suntem răsplătiți pentru munca depusă trebuie să fie în acord cu efortul nostru. Dacă în privința drepturilor și obligațiilor angajatorului pentru un program de zi, acestea sunt de obicei înțelese de la început și avem acces ușor, pentru un program de noapte, mulți dintre noi nu cunosc procedurile legale de funcționare.
Drepturile salariatului care prestează muncă de noapte
Munca de noapte este reglementată în Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, mai precis în Titlul III, Capitolul I, Secțiunea a 3-a (art. 125 si următoarele). Codul muncii prevede că munca prestată între orele 22:00 – 6:00 este considerată muncă de noapte.
Din cele menționate în Codul Muncii, înțelegem că munca, deşi desfăşurată în intervalul 22:00 – 6:00, dacă timpul în care este prestată este mai mic de 3 ore, nu reprezintă muncă de noapte, iar salariatul nu are dreptul la sporul de noapte de 25% din salariul de bază.
Pentru a fi încadrat la muncă de noapte trebuie să existe o recurență a prestării muncii de noapte şi stabilirea programului de lucru între 22:00 – 6:00, indiferent de numărul de ore efectiv lucrate în interiorul acestui interval. În acest interval de lucru angajatul va fi la dispoziţia angajatorului.
Textul legii privind desfășurarea activității pe timp de noapte prevede si o limitare, mai exact aceea că durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice. Astfel, trebuie să se respecte repausul săptămânal de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, cu anumite excepţii prevăzute la art. 137 din Codul Muncii.
În cazul salariaților de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă, durata normală a timpului de lucru nu poate depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, decât în situația în care majorarea acestei durate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil. Angajatorul este obligat să acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.
Compensarea orelor de noapte și categorii de salariați care nu pot presta muncă de noapte
Un aspect deosebit de important este compensarea orelor de noapte, fie cu timp liber plătit, fie în bani. Astfel, art. 126 din Codul Muncii stabilește că salariatul care prestează munca de noapte beneficiază:
- fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca acest lucru să afecteze salariul de bază;
- fie de un spor la salariu pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
Dar nu orice persoană poate apela la un loc de muncă de noapte. Codul Muncii instituie anumite limitări privind categoriile de salariați care pot desfășura activitate după ora 22:00. În primul rând, tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte. De aici rezultă că munca de noapte este interzisă tinerilor sub 18 ani, indiferent de situație. Pe de altă parte, femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate sa presteze muncă de noapte. Astfel, dacă o femeie aflată într-una din aceste situații lucrează pe timpul nopții, exprimându-și acordul în acest sens, dar sănătatea îi este afectată, angajatorul este obligat să o transfere pe un program de lucru pe timp de zi.
Obligațiile angajatorului care apelează la muncă de noapte
O prima obligație a angajatorilor este enunțată în art 125 alin. (6) din Codul Muncii – angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat sa informeze despre această activitate Inspectoratul Teritorial de Muncă. De asemenea, angajatorul are obligația să se asigure că salariații care urmează să desfășoare munca de noapte beneficieză de control medical gratuit înainte de începerea activității și, după aceea, periodic. Salariații care desfășoară muncă de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu faptul că lucrează noaptea, vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți.
Aceasta obligație instituită în sarcina angajatorului de a supune salariații unui examen medical este motivată de faptul ca aceștia trebuie sa beneficieze de un nivel de protecție în materie de securitate și sănătate în muncă, potrivit specificului muncii lor.
Cum răspunde angajatorul în cazul încălcării prevederilor legale referitoare la munca de noapte
Potrivit art. 260 alin. (1) lit. l) din Codul Muncii, constituie contravenție încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte și se sancționează cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei. De asemenea, există anumite acte normative speciale care instituie amenzi contravenționale ce vor fi aplicate cu prioritate față de amenda prevăzută de Codul Muncii. Un astfel de exemplu este prevăzut de Ordonanța de Urgență nr. 96/2003 care prevede o amendă de la 5.000 la 10.000 lei pentru nerespectarea dispozițiilor legate de salariatele gravide, lăuze sau cele care alăptează, prin obligarea acestora la prestarea muncii de noapte.
Bibliografie
- www.calculatorvenituri.ro
- www.codulmuncii.ro
- www.lege5.ro
- www.legislatiamuncii.manager.ro